În cădere

     Niciodată nu ţi-a plăcut de mine. Nu ţi-a plăcut cum îmi aranjez părul sau ce port. Nu ţi-a plăcut machiajul meu, de fapt nu ţi-a plăcut că mă machiez... Nu ţi-a plăcut cum scriu ori desenez. N-ai vrut să ştii ce se ascunde în mintea mea la 3 dimineaţa... Ţi-a fost frică să-mi ştii visele, aşteptările... Dar mai ales ţi-a fost frică să-mi cunoşti dezamăgirile pentru că te-ai temut că eşti una dintre ele. Niciodataă nu ţi-a plăcut râsul meu... nici măcar zâmbetul. Nu ţi-au plăcut ochii mei plânşi, nici mâinile mele prea reci şi prea subţiri... Niciodată nu te-ai simţit acasă în braţele mele pentru că tu mereu cauţi altceva, iar eu sunt doar o călătoare care nu va poposi în sufletul tău. Niciodată nu ţi-au plăcut buzele mele ori felul cum sărut... Niciodată n-ai găsit cuvintele mele potrivite, nu ţi-au plăcut ideile mele... Niciodată nu mi-ai dat şansa să mă explic... nici dreptatea pe care am avut-o cândva, nici susţinerea care mi-a trebuit cândva. Niciodată nu ţi-am pătruns în inimă. Niciodată nu ţi-au plăcut sânii mei, nici pielea mea, nici defectele mele... Niciodată n-ai crezut în mine şi n-am crezut nici eu... Nu ţi-au plăcut pozele mele şi nici cum îţi cuprindeam obrajii cu mâinile... Nu ţi-a plăcut să mă întrebi pe mine prima ori să-mi spui mie lucruri... Niciodată nu ţi-a plăcut căldura mea, nu ţi-a plăcut să mă cuprinzi în braţele tale şi să fiu a ta... Nu ţi-a plăcut să-mi inspiri adânc parfumul sau să mă asculţi vorbind... niciodată şi niciodată nu ţi-a plăcut de mine. Şi pentru că nu ţi-a plăcut, abandonează-mă...