Control

    Nu-mi puteam stăpâni entuziasmul și nu am mai ezitat nici o secundă să accelerez. Aerul rece se izbea de fața mea transpirată, uscând-o, iar părul lipit de frunte se răvășise într-o încâlcire diavolească pe spate. Pluteam - și era un sentiment uimitor. Eram liberă și dețineam controlul absolut. Viteza purta fiecare parte din corpul meu spre visare și eram atât de inconștientă încât peisajul mi se părea ireal, semănând chiar cu o imagine mentală repetabilă până la stingere. Plopii se dizolvau în fond cufundându-mă într-o stare de somnolență, iar culorile puternice, indescifrabile, mă duceau spre uitare. Percepeam totul ca fiind o simplă bilă, un loc neclar plin cu lucruri care se repetă la nesfârșit prin imagini fulgerătoare, vibrante, vag străbătute de foșnetul frunzelor. Praful se ridica în urma mea ca o ceață densă completând pur și simplu acel spațiu al meu, universul meu virtualizat în care nu mai puteam percepe realul de fantastic, de zgomot și de euforie.